Imaginaţi-vă
o garsonieră de pensionari obosiţi,în care domneşte mirosul de prajeală
şi mâncare, amestecat cu mirosul de tutun.Cum intri pe uşa albă,din
lemn , împrejmuită pe dinăuntru cu burete sa nu intre frigul,te
întâmpină un cuier vechi din PFL , asupra căruia timpul îşi pusese grav
amprenta, aflat pe un hol îngust. Bucătăria este una de modă veche,cu un
televizor cât un aparat radio, un aragaz Carpaţi , o chiuvetă de fontă
sub care zace o găleată cu resturi menajere , o masă şi o canapea, semn
că cineva transformase garsoniera în apartament cu două camere. Cum ieşi
din bucătărie şi faci dreapta, intri în camera propriu-zisă care te
încântă cu o privelişte pre-decembristă foarte bine conservată: o
bibliotecă cu geamuri glisante,care conţine o gamă foarte variată de
carţi (de la "Basme de Petre Ispirescu" până la cărţi în limba
rusă,biografia lui G.G.Dej etc.); cu spatele spre geam stau două fotolii
cu şezutul şi spătarul căptuşite cu burete şi material roşu gravat cu
romburi aurii,iar rama şi cotierele sunt din lemn pur,fără pic de
căptuşeală. Între cele două fotolii se află o masă rotundă , cu un
singur picior, pe care erau inghesuite un ceas Slava, o cană de 2L cu
apă, un telefon cu disc şi o vază de lemn in care sunt puse trei flori
de plastic.
Pe fotoliul din stânga stă un bătrânel cu ochelari
fumurii pentru diabetici, o mustaţă grizonată , părul lui "o raritate"
dar tindea spre "ceva ce n-ai vazut" . Purta pijamale crem cu dungi
albastre şi ciorapi stil jambiere peste care avea o pereche de papuci
de cauciuc.
Fotoliul de vis-a-vis susţinea o pensionară
durdulie,roşie in obraji, cu un capot verde;mângâia o pisică ce îi
stătea în poală. În timp ce îşi bea cafeaua,"dădea în boabe" , adică
vezi-Doamne ghicea viitorul in boabe de porumb.
Asta este casa
noastră,cei doi pensionari sunt părinţii mei , Giza este pisica noastră,
iar eu, Mihnea Pungescu, am 31 de ani şi înca stau cu părinţii, dat
fiind faptul ca nici vreo pipiţă şi nici munca nu s-au lipit de mine: eu
sunt actor. Rar se întâmplă să dorm acasă , de cele mai multe ori dorm
la Gore,amicul cu care îmi port eu sâmbetele,actor si el, şi îi mint că
lucrez la vreo piesă care are premiera pe nu-ştiu-unde dracu` să mă ia .
Teatrul de la noi a dat faliment şi a trebuit sa stau pe bară. În
Bucureşti nu acceptă actori de provincie , doar aşa,din principiu..de ai
dracu` ce sunt! Dar am zis că într-o zi o să fiu acceptat la Bucureşti
şi poate în sfârşit nu va mai trebui sa îi mănânc pensia mamei sub
pretext că salariul meu îi ajută pe tinerii actori în devenire. Vai de
ei , săracii! Dacă ar şti ce-i aşteaptă , şi-ar blestema cu vârf şi
îndesat ziua în care au intrat pe uşa facultăţii ăleia!
Acum am
venit acasă...Gore a găsit scuză că vine mă-sa mare de la Cocomârla să
doarmă la el.Dracu` să îl ia şi pe Gore al meu, că de la un timp de
vreme nu ştiu ce are , că mă cam goneşte de la el când i se străşună
lui. O avea şi omu` treburile lui..de! nu poţi să stai pe capul lui
aşa...de-a fie cum, că nu ştie mă-ta cu tactu` că eşti falit şi decât sâ
îţi scoată ochii cu " eu ţi-am spus , mamă, că tu cu actoria ta mori de
foame" şi să îţi ţina ăl bătrân conferinţă de presă când se îmbată,
câte 3-4 ore in sir,spunând aceleaşi 2 propoziţii : "Bă,tâmpitule! Eu
ţi-am spus că eşti prost,dar nu m-ai crezut!" , preferi să te milogeşti
pe la lume să te primească să dormi câteva nopţi acasă la ei.
Ehei...Gore e cadru activ,cum îmi place mie să zic, a dat cu papagalu`
pe la dracu` şi pe la lacu` şi acum are un post pe la un teatru de
revistă. Măcar el primeşte nişte bani...i-am zis să mă ia şi pe mine şi a
început să facă faţa aia de halitor de pumni:
- Bă Mişule,să mor eu dacă pot! Ce dracu`..nu te-aş băga?Da` ştii şi tu cum e Lăzărică, de-abia am intrat eu.
- Bine băi,Gore,dacă nu poţi,nu poţi , nu trebuie să îţi faci probleme din cauza mea!
Vă
spun sincer că l-aş fi bătut aşa de rău, încât să-l audă pe el câinii
din Giurgiu , nu invers. În fine, ce să mai tura-vura, ideea e că acum
mor de foame şi se întâmplă de câteva luni bune,iar asta mă face să fiu
paranoic şi de fiecare dată când mă întreabă cineva " Ooo, Mişule, ce
mai faci mă? Cum o mai duci cu actoria? " eu, fară să stau pe gânduri îi
răspund " Aşa,şi ce dacă nu mai am salariu? Ce? Tu ai dus-o bine tot
timpul?" bineînţeles că toţi o iau ca pe o glumă, dar în sufletul meu
ştiu că nu mai e nimic amuzant.
